Scena actiunii –
Exod, 14
Trecerea Marii
RosiiImposibil.
Egiptenii vin din urma.
Poporul este prins la mijloc si conform versetului 10 striga catre Domnul.
Egiptenii raman in intuneric.
Marea Rosie se despica in doua si poporul trece pe uscat in partea cealalta.
Egiptenii sunt prinsi la mijloc de valurile marii, si sunt nimiciti.
Biruinta.
Hmmmmm
Circumstantele se
schimba, Dumnezeu niciodata.
Poporul in fata
acestei situatii incepe de altfel sa carteasca, sa strige la Moise si sa isi
aduca aminte ca mai bine erau robi in egipt decat sa moara in pustie. Dupa ce
au fost eliberati, scapati si dezrobiti, cererea lor sau dorinta lor a fost
aceea de a muri ca si sclavi. Au uitat ce insemna robia, insa de fiecare data
cand dadeau de greu veneau cu lucrul acesta....era mai bine in Egipt, acolo
nu ne urmarea nimeni, aveam carne, aveam ceapa, aveam castraveti, aveam
usturoi.....lista poate continua...mai degraba ar fi murit sclavi decat
oameni liberi. De ce?
Suntem fiinte
senzoriale, suntem creati de Dumnzeu intr'un mod atat de magnific, complex,
bine pus la punct, incat eu unul cand aflu detalii legate de anatomia corpului
nostru raman atat de uimit de felul in care Dumnzeu s'a apropiat de om si l'a
creat. O parte a corpului nostru este legata de simturile noastre si informatia
transmisa creierului nostru este primita prin aceste simturi pe care le avem.
Mirosim, gustam, vedem, auzim, pipaim si toate acestea au efect asupra noastra.
Atunci cand in fata ta, in fata mea se intalta
zidurile Ierihonului, cand armatele vrasmase se naspustesc, cand
portofelul este gol mai mult de o zi, si
se duce la o saptamana, doua.....facturile vin, cand astepti atata timp dupa o
prietena ( a se citi iubita) dupa un prieten ( a se citi iubit), simturile vin
si iti spun despre imposibilitatea de a trece peste asa ceva, cand te lupti cu boala, cu problemele unei famili rupte, dezbinate (si lista ar putea continua). Pur si simplu
este prea greu si ceea ce ai la indemana la momentul respectiv este renuntarea,
abandonul. Sau mai grav deznadejdea, tristetea, depresia???
Avem
nevoie sa ne dezvoltam al 6-lea simt, credinta care nu'l judeca pe Dumnezeu in
functie de circumnstante. Intotdeauna circumstantele se schimba Dumnzeu nu. Noi
ca oameni ne schimbam, Dumnezeu niciodata. Poporul ajunge sa treaca prin multe
lucruri grele, si chestii imposibil de trecut, Dumnzeu intotdeauna isi arata
puterea si arata ca se poate trece peste asemenea situatii. Biblia este plina
cu oameni care in asemenea situatii au dezvoltat o asemenea credinta in
Dumnezeu fie ca Dumnezeu le'a dat biruinta, oameni ca Avraam, Enoh, Isaac,
Moise, David, etc. Etc., sau nu le'a dat'o, in termenii umani, au murit, au
fost torturati, martirizati, oameni care au murit ucisi de sabie, de pietre,
taiati in doua cu fierastraul, dar au ramas credinciosi lui Dumnzeu indiferent
de circumstantele prin care au trecut. Si Dumnezeu a onorat aceasta...
(liviu(
