In urma cu ceva timp bun, m-am lepadat, de vechile obiceiuri, de vechi prieteni care ma aduceau inapoi la vechile obiceiuri, de vorbe murdare, mi-am intalnit Tatal, cel mai frumos lucru din aceasta lume e sa-ti cunosti Tatal, toti ar trebui sa-si cunoasca Tatal, nu sa umble toata ziua, dupa bunele placeri, si sa-si piarda sufletul, multi spun ca Il cunosc, dar putini si stiu cine e El, si ce a facut El, in ultimi ani, n-am avut nici o amintire frumoasa, care so pot povesti si eu cuiva, numai "traznai" si aceste traznai nu erau din cauza copilariei, caci pana si la saisprazece ani am mai facut cate una, doua, cind l-am intalnit pe El, am stiut ca pana acuma am fost un trecator prin viata aceasta, inainte sa vin la biserica, nu eram in cautare de fapte bune, ci pe cele rele, ca cele rele m-a faceau sa rad mult si sa povestesc cu cei ca mine, care a facut mai mult rau, dar mi s-a spus odata ca pentru El, multi au facut puscarie, multi au fost batuti, alti ucisi, izgoniti de la casele lor, de proprile famili, de cei care ii spuneau ca ii iubesc, unele le-am auzit, altele le-am ciitit din carti, eram dinainte decis sa ma botez la biserica, dar nu aveam nici o putere sa le spun la ai mei in fatza, pentru ca ei mi-au spus clar, poti sa mergi, te uiti, dar nu te botezi, dar bineteles ca eu am facut dupa cum am simtit, si dupa credinta mea, am urmarit orele de caticheza (inca mai sunt destule ore ramase, pana la botez), apoi eu iam cerut Lui un semn, cind sa le spun la ai mei parinti despre boteza, apoi, intr-o zi din nou am auzit despre acesti oameni care lau urmat cu pretul vieti lor, pe Dumnezeu, in 24.4.2012, m-am simtit foarte mic pe langa acei oameni, m-am intarit, si le-am trimis parintilor mei un mesaj in care scria "Mama, Tata, stiu ca mi-ati facut mereu toate voile, mama am fost trist in ultima zi, inainte sa plecati, pentru ca eu m-am pocait, cu o luna inainte sa veniti voi, imi era greu sa va spun in fatza, pentru ca mereu m-ati descurajat, spunandu-mi, doar sa ma duc, si sa ma uit, asta e ca si cum iti place un sport, dar cineva iti da voie doar sa te uiti, nu sa si joci, acu va rog, trebuie sa intelegeti ca insfarsit mi-am gasit locul meu, prieteni mei, la care tin, cu care pot vorbi, sper ca intr-o zi veti intelege alegerea pe care am facut-o, si stiti ca am mai avut iesiri cu bautura, iesirile acelea in ultimul timp inainte sa vin la biserica erau din ce in ce mai dese, cumva, am reusit, prin biserica sa ma indrept, si mi-am gasit locul meu, va rog, nu ma criticati. Va iubesc, si sper ca asta nu va schimba nimic intre noi, si sper ca voi ramane tot fiul vostru iubit.", eram foarte agitat, m-a apucat chiar si tramuratu, m-am dus in bucatarie si am vazut telefonul (fix), stiam ca nu aveam tupeu sa vorbesc cu ei despre asta, nu acum, lam scos din priza, iar in momentele urmatoare, o voce mi-a spus, sa-l bag inapoi in priza, caci El este acolo, si imi va da putere, sa trec peste orice ar fi, ziua urmatoare la scoala a fost o zi ca toate cele, am stat putin, apoi am plecat, eram nerabdator sa stiu raspunsnul si reactia lor, din pacate, mama plangea cand am intrat pe skype, ma intrebat daca e frumos ce-a ce am facut, iar eu iam raspuns "mama, nu am omorat pe nimeni", discutia a continuat tot asa, pana cind au spus, ca n-am inca 18 ani si nu aveam nici un drept sa iau proprile decizi, eu iam raspuns, mama, anul acesta, va fi ultimul an, in care imi vei mai putea impune lucruri, (spun eu plangand), iar reactia a venit imediat, acest an va fi si ultimul tau an la scoala, vom vinde apartamentul din romania, si ne vom muta in germania, (dinainte s-a zis ca o sa ia casa in germania, dar doar acu a adus in discutie ca vinde in romania... apartamentul) si te vei muta aici cu noi, cu scoala cu tot, vei lucra cot la cot cu taicatu, cum ai vrut mereu, si nu ti-am dat ocazia, apoi raspunsul meu vine, mama de vei incerca sa te bagi intre mine si pocainta mea, imi vei lua toata fericirea ce mai exista in mine, si care s-a creat in ultimul timp, voi veni, voi lucra, dar dupa proprile reguli, sunt mare deja, stiu sa iau proprile decizi, desi tu crezi ca le stii pe toate, nimeni nu stie, dar eu simt in inima mea ca am facut alegerea cea buna, iar raspunsul a venit scurt si clar, "lasa ca vezi tu ca nu va ramane asa", acuma ma gandesc, si ma rog ca El sa schimbe ceva, nu vreau sa plec de aici, aici sunt toti prieteni mei, iar drumul catre acolo, imi va aduce un gol imens in inima, dar voi lupta pentru aceasta, simt un fior, si mereu mi-am dorit sa-mi fac niste amintiri ca cei care scriu carti, amintiri reale, care dor, sa-mi fac propriul chin, aceasta lupta, sa ma duca pe cai, nemaivazute, cai alese de El, si stiu ca are un plan pentru mine, totusi o reactie, am auzit-o, astept si pe acea a lui tatal meu, sper ca aceasta situatie sa-i aduca si pe ei mai aproape de biserica, pana atunci vom trai, si vom vedea, numai El stie ce va urma.
(Turcoman Andrei)
