Remember, God help us.

Vreau in primul rind sa-i multumesc Lui Bunul Dumnezeu, pentru ca mi-a dat putere in momentele acestea grele, in aceste momente au existat si lacrimi (la inceput), dar apoi, zile in care am ras, am ras pana si o ora intreaga pentru ca eram foarte fericit pentru cea ce am facut, vreau sa precizez nu am ras pentru ca am luat acea decizie, am ras ca am dat de alte subiecte ce erau de ras, dar stii de ce eram foarte fericit?, desi parinti mei erau foarte "ingrijorati", eu aveam tot dreptul sa fiu fericit, deoarece stiu ca foarte multi tineri, sunt in starea in care am fost eu, sa vreie sa se boteze, si sa nu stie cum sa le spuna la cei dragi de acasa, stiu ca va este frica, nu stiti defapt de ce sunt in stare parinti vostri, stiu, nici eu n-am stiut de ce sunt in stare, n-am stiut nimic, cind le-am spus, doar le-am spus, si va zic ca merita sa faceti pasul acesta, cand dai drumul acelor cuvinte iti iei o povara mare de pe suflet, si cresti foarte mult pe plan spiritual in aceasta incercare mare, vreau sa va multumesc pentru sfaturile care mi le-ati dat, prieteni dragi, vreau sa va multumesc din tot sufletul, ca m-ati sustinut, cu mesaje uni prin mesaje pe telefon, alti pe messenger, si totodata commentari pe blog sau direct fatza in fatza, fiecare sustinere mi-a dat mai multa putere, si incredere, acuma e timpul sa va spun, ce s-a intamplat defapt in zilele urmatoare dupa aceea postare despre ce s-a intamplat cind le-am spus despre a mea pocainta.
In prima zi n-a existat nici un punct aparte de povestit, am fost mai tot plecat, dar mama tot suna si intreba ( unde e baiatul meu?, de ce nu intra pe net", eu eram plecat, inainte cind eram dependent de calculator, ma ruga sa ies afara, acu cind sunt plecat nu e bine, ce e bine defapt?, am intrat in cele din urma cu ea pe internet, inca avea pe fatza ei o suparare, dar mai mica decit aceea din prima zi, cand a aflat despre pocainta, am vorbit, unele subiecte, nimic despre biserica, a trecut trei zile, si tot nu am dat de tata-l meu, sa-i vorbesc, dar ceva vreau sa spun, desi era suparata prima zi, tot mi-a spus mama mea ca ma iubeste, si a doua mi-a spus, si a treia, si aseara cind am venit de la nunta, era mai fericita, tata dormea dar mai vorbea si el din pat, obosit de la lucru, dar glasul lui nu suna a suparare, suna bine, desi dormea, mama zambea, mama a zis ca tot cauta o poza cu tineri, si cu cei de la biserica, ca sa vada si ea cu cine umblu si ce fel de oameni sunt acolo si iam trimis, am vorbit si despre oameni, spunadui ca oriunde sunt tot felul de oameni, dar eu ma simt bine acolo unde sunt, si cu cine sunt, am mai avut o fericire la nunta, matusa si unchiul meu m-au sustinut  in cea mai mare lucrare din viata mea, Dumnezeu, au auzit ca m-am certat cu parinti mei, si au spus, sa ascult de ei, dar sa fac cum cred eu cai mai bine ( vreau sa spun ca ei au mai fost la baptisti, dar nu s-au pocait din pacate..), m-au inteles, si au zis sa ii las in pace ca vor intelege ei odata, ce au facut rau si ce au facut bine, cata bucurie am simtit in suflet sa stiu ca undeva printre aceia care ma cunosc inca de mic, neamuri de-ale mele, ma sustin, si bucuria a continuat si ziua urmatoare fiind astazi, cand am vorbit cu tatal meu, eu nu am scos prea multe cuvinte, mama m-a sunat inainte sa intru pe net, si a zis ce fac, si eu iam zis, numai ce am venit de la biserica, si a raspuns asa mai suparata, spunand "aaa.., da:), intra pe net", (inca nu e obisnuita cu faptul ca copilul ei drag, s-a pocait), dar sunt ca totul va fi bine, si ma incred in Domnul, caci El ma incurajat prin prieteni mei, si pana si prin cei dragi mie din familie, modelandui dupa voia Lui, orice e posibil, am vorbit putin cu mama, apoi cu tata, a fost ok, am mai glumit, cum glumim noi mereu, dar n-am vorbit nimic despre biserica, pana cind am iesit de pe net, si a sunat sa intrebe cine e pastor, si am intrebat de ce?! pe un ton mai suparat, dar fara sa zbier, a spus ca a lucrat tata cu cineva de acolo, dar tonul voci ei, nu era unul care ducea la nimic grav, am zambit, si am inchis telefonul si totodata conversatia, fericit, e bine, Domnul lucreaza, si imi arata ca orice decizie as lua si prin care as confirma lumi, ca sunt copil a lui Dumnezeu, M-ar incuraja, si M-ar da prin toate mijloacele posibile, putere si incredere, caci El este Tatal nostru si El stie totul despre noi, sa nu uitati asta, va incurajez sa luati decizi, care var lua poveri de pe suflet, dar aveti grija, sa nu va pripiti la acele decizi, sa nu exagerati prin cuvinte, spuneti ce simtiti, si doar ce simtiti, stiu ca la suparare mai spui lucrurii care nu sunt adevarate, Dumnezeu sa va curete inima si mintea, si sa vorbeasca din gura voastra, cateva cuvinte m-ai am de spus, despre Salvatorul Nostru, Iisus Hristos, si sa ne aducem aminte ce a spus El la sfarsit, ( Curaj caci Eu am biruit.) amin.

(Turcoman Andreii)