”Fără plată ati primit, fără plată să dati” (Matei 10:8)

Domnul Isus ne-a poruncit să dăm si să primim. Trebuie să existe un echilibru sănătos între cele două. Porunca Lui de a dărui provoacă egoismul nostru înnăscut. Porunca Lui de a primi ne face realisti în privinta propriilor noastre limitări, dependenta noastră de Dumnezeu si de ceilalti. Pentru unii dintre noi, este mai greu să primim decât să dăruim. Nu avem nici o problemă când dăm idei, când încurajăm, când dăm sfaturi, când oferim sprijin, bani sau chiar când ne dăm pe noi însine. Nu, cea mai mare provocare pentru noi este să învătăm să primim cu bucurie. Primind, recunoastem nevoia noastră de altii si lucrul acesta este greu pentru eul nostru. Totusi prin faptul că primim îi arătăm celui ce dăruieste că are ceva valoros de dăruit; dăm valoare vietii lui. În ochii celui care primeste dătătorul descoperă valoarea vietii lui. De exemplu, când cineva ne oferă un ceas, dar nu-l purtăm niciodată, acel ceas este el primit cu adevărat? Când ni se oferă o idee si nici măcar nu o luăm în calcul, este acea idee apreciată în mod autentic? Când cineva ne prezintă unui prieten, dar îl ignorăm, este acel prieten cu adevărat acceptat?

Primirea este o artă, una care necesită bunătate din partea noastră. Le permite altora să devină parte a vietii noastre, si chiar să devenim dependenti de ei în anumite domenii. Din partea noastră ni se cere smerenia de a spune: “Am nevoie de tine; mă faci o persoană mai bună; fără tine nu as fi cine sunt”. Primirea din inimă ne cere să crestem în bunătate. Prea multi oameni se simt răniti si nu mai dăruiesc altă dată pentru că darurile lor nu sunt pretuite. Asa că astăzi, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să fii un primitor plin de bunătate.

(Turcoman Andrei)