Vine Duminica!

Este Vineri, dar vine Duminica!
Vineri e ziua în care, pentru 30 de arginti, Iuda si-a vândut Învătătorul; dar vine Duminica!
Vineri e ziua în care Petru s-a lepădat de Hristos, de trei ori, a jurat că nu L-a cunoscut niciodată; dar vine Duminica!
Vineri e ziua în care soldatii au împletit o cunună de spini pentru Isus, L-au batjocorit, L-au scuipat si L-au umilit; dar vine Duminica!
Vineri e ziua în care gloata l-a preferat pe un ticălos ca Baraba în locul Fiului lui Dumnezeu; dar vine Duminica!
Vineri e ziua în care Pilat, guvernatorul roman, a încercat să-si spele vina sub mascarada dreptătii; dar vine Duminica!
Vineri e ziua în care Isus S-a rugat în agonie: "Tată, dacă este cu putintă, îndepărtează de la Mine paharul acesta"; dar vine Duminica!
Vineri e ziua în care acelasi glas a strigat: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" - dar vine Duminica!
E Vineri. Hristos e mort. Ucenicii sunt împrăstiati. S-ar părea că Satan a biruit. Peste toate si pretutindeni domneste întunericul. Dar vine Duminica!
Si a venit Duminica! Ziua în care celebrăm viata, si nu moartea! Ziua în care celebrăm victoria binelui asupra răului. Duminica, glorioasa zi a Învierii! Cel condamnat este acum Domnul Domnilor! Dumnezeu, care păruse a-L abandona Vineri pe Isus, L-a înviat din morti prin puterea Sa. El I-a dat un Nume mai presus de orice nume, ca la Numele lui Isus, fiecare genunchi să se plece.
În zilele tale de vineri, aminteste-ti că Dumnezeu nu te-a uitat. El nu-ti întoarce spatele în noptile întunecate ale sufletului tău. Nu te teme. A fost valabil pentru Isus, si este valabil si pentru tine: chiar de-ar fi să treci prin Vinerea sufletului tău, vine Duminica!
(autor Tony Campola)



(liviu radu)

God Will Take Care of You.

(liviu radu)

NU UITA DE DUMNEZEU

" Dar au uitat curând lucrarile Lui, si n-au asteptat împlinirea planurilor Lui." Psalmul 106:13

Dumnezeu stie ce înseamna a fi "folosit" de copiii Sai, în special când acestia se comporta ca niste studenti care suna acasa doar atunci când banii sunt pe terminate. Exista o tema trista si atotprezenta în Vechiul Testament; Dumnezeu îsi binecuvânta copiii, iar acestia îl uitau. El îi binecuvânta din nou si acestia iarasi îl uitau. Ia aminte: "Dar El i-a scapat, din pricina Numelui Lui, ca sa-Si arate puterea. A mustrat marea Rosie, si ea s-a uscat; si i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu. I-a scapat din mâna celui ce-i ura, si i-a izbavit din mâna vrajmasului. Apele au acoperit pe potrivnicii lor. N-a ramas unul macar din ei. Atunci ei au crezut in cuvintele Lui si au cântat laudele Lui. Dar au uitat curând lucrarile Lui, si n-au asteptat împlinirea planurilor Lui." Psalmul, 106:8-13 De ce îl uitam mereu pe Dumnezeu? Un barbat a spus: "Am participat la o multime de petreceri si viata mea a scapat de sub control." O doamna a spus: "Am devenit foarte ocupata cu munca mea. Lacomia mi-a acaparat inima si banii au devenit forta motrice a vietii mele." Un student a spus: "Am devenit total preocupat de propria persoana. Înainte de a-mi da seama, devenisem centrul propriului meu univers, iar Dumnezeu a fost dat deoparte." Indiferent de detalii, pacatul creeaza o bresa crescânda în relatia noastra cu El. Cu cât se mareste bresa cu atât mai putin ne rugam si cu cât ne rugam mai putin cu atât ruptura se mareste. Cum poti împiedica acest lucru? Facând din citirea Bibliei si rugaciune cea mai importanta prioritate a zilei!

(liviu radu)

”Fără plată ati primit, fără plată să dati” (Matei 10:8)

Domnul Isus ne-a poruncit să dăm si să primim. Trebuie să existe un echilibru sănătos între cele două. Porunca Lui de a dărui provoacă egoismul nostru înnăscut. Porunca Lui de a primi ne face realisti în privinta propriilor noastre limitări, dependenta noastră de Dumnezeu si de ceilalti. Pentru unii dintre noi, este mai greu să primim decât să dăruim. Nu avem nici o problemă când dăm idei, când încurajăm, când dăm sfaturi, când oferim sprijin, bani sau chiar când ne dăm pe noi însine. Nu, cea mai mare provocare pentru noi este să învătăm să primim cu bucurie. Primind, recunoastem nevoia noastră de altii si lucrul acesta este greu pentru eul nostru. Totusi prin faptul că primim îi arătăm celui ce dăruieste că are ceva valoros de dăruit; dăm valoare vietii lui. În ochii celui care primeste dătătorul descoperă valoarea vietii lui. De exemplu, când cineva ne oferă un ceas, dar nu-l purtăm niciodată, acel ceas este el primit cu adevărat? Când ni se oferă o idee si nici măcar nu o luăm în calcul, este acea idee apreciată în mod autentic? Când cineva ne prezintă unui prieten, dar îl ignorăm, este acel prieten cu adevărat acceptat?

Primirea este o artă, una care necesită bunătate din partea noastră. Le permite altora să devină parte a vietii noastre, si chiar să devenim dependenti de ei în anumite domenii. Din partea noastră ni se cere smerenia de a spune: “Am nevoie de tine; mă faci o persoană mai bună; fără tine nu as fi cine sunt”. Primirea din inimă ne cere să crestem în bunătate. Prea multi oameni se simt răniti si nu mai dăruiesc altă dată pentru că darurile lor nu sunt pretuite. Asa că astăzi, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să fii un primitor plin de bunătate.

(Turcoman Andrei)

La multi ani Madalina.

Madalina iti transmitem un calduros la multi ani din partea grupului de tineret, Domnul sa te binecuvinteze, sa te modeleze dupa voia Lui, Domnul sa-ti dea putere sa traiasti dupa Voia Lui, sa biruiesti, si sa fi un exemplu bun pentru toti, amin.

 

Poezie de florii

E sarbatoare la Florii -
Cum n-a mai fost vreodata,
Caci Cel prezis de profetii,
Azi in Sion se-arata.

Smerit, cu chipul Sau senin,
Inconjurat de gloate,
Iisus, calare pe asin,
Coboara spre cetate.

In maini, cu crengi de palmier,
Ii ies multimi in cale;
Rasuna al Iudeii cer,
De cant si osanale.

Rasuna coruri de copii
Multimea se tot strange,
E sarbatoare la Florii,
Dar Imparatul plange:

"Ierusalim, Ierusalim,
Ce mi-ai respins iubirea
Si darul pacii cel sublim -
Iti plang nenorocirea.

Dusmanii vor imprejmui
Tot zidul tau cu schele,
Iar pentru mame si copii
Veni-vor vremuri grele."

Cu lacrimi calde pe obraz
Plangea Ierusalimul... ,
Dar plansul lui mai scalda azi
New Yorkul si Kremlinul.

Vazduhul Terei e brazdat -
De undele divine,
Iar orologiile bat
Sfarsitul care vine.

E sarbatoare pe pamant
Si lupta pentru pace,
Se flutura lozince in vant,
Dar Printul pacii tace.

Azi, nu romani si nici barbari,
La porti vin cu stafeta,
Ci mii de monstrii nucleari -
Ameninta planeta.

E sarbatoare si e joc
Si muzicile canta,
Dar pace tu nu ai deloc
Si moartea te-nspaimanta.

El hotaraste iar o zi
Azi, cat se poate spune,
Pe Printul pacii-L poti primi,
Nu amana pe maine!

(Turcoman Andrei)

Noi suntem creatia Lui Dumnezeu.

„Dar ei taceau, pentru ca pe drum se certasera între ei, ca sa stie cine este mai mare” [Marcu 9:34]
Cred ca ati auzit de legenda turnului ce avea atarnat în varful lui, doisprezece clopote. Fiecare dintre aceste clopote credea ca este mai important decat toate celelalte. De aceea au avut o mare disputa pe acest subiect!
Cel dintai clopot a spus: „Eu”, dupa cum stiti sunt numarul „unu”! Eu sunt cel mai important! Eu încep todeauna melodiile; cred ca nimeni nu se va îndoi de aceasta! Numarul doi l-a întrerupt însa imediat: Nu!Nu!Nu! „unul n-are nici o valoare singur”; Todeuna mai are nevoie de un ajutor. Deci unul si cu unul fac doi. Eu sunt simbolul perechii! Dar numarul trei nerabdator sa ia cuvantul i-a contrazis manios spunand: „Hei băieti”! daca a-ti sti ceva teologie; „ceea ce nu aveti de unde„! A-ti cunoaste ca numarul „trei” reprezinta Divinitatea, si asta-i tot ceea ce conteaza!
Nici n-a terminat bine el declaratia sa si numarul patru a si început: „cu patru clopote aveti un sunet plin„ eu sunt cel ce întregesc patratul si deci mie mi se cuvine pozitia cea mai importanta .
Suparat ca primele clopote au dat busna, cel de-al cincelea a sarit repede spunand: „tot ceea ce clopotul patru pretinde a fi este adevarat; dar eu am si ceva în plus, de aceea mie mi se cuvine pozitia cea mai importanta. Sase desigur n-a putut sa taca. Pretinzand aceeasi pozitie a afirmat: „sase este de doua ori trei” mai aveti ceva de adaugat?
Mai cumpanit, a vorbit apoi si saptele: „Hei; sunt sapte daruri ale Duhului Sfant, sapte virtuti si sapte vicii. În Apocalipsa întreaga istorie se desfasoara în jurul meu. Mai vrei alte dovezi ca sa-mi acordati pozitia pe care numai eu o merit?
Numarul opt putin plictisit a zis: „ stiti voi ce primesc copiii la sarbatori? „Sfintisori!” Acesta este darul cel mai pretuit. Ei ma poarta peste tot! Iar daca ma odihnesc putin, eu reprezint infinitul. Mai poate spune spune cineva ca merita locul întai?
Si urmatoarele clopote au început sa vorbeasca: noua, zece, unsprezece si doisprezece; dar discutia a ajuns asa de aprinsa încat ceea ce spuneau nu putea fi deslusit! N- au reusit însa ca fiecare sa rosteasca ultimul cuvant; cand „turnul” a intervenit: „ Copiii mei, a zis turnul „; Opriti-va „! “Faceti liniste„! Ati dus discutia într-o directie gresita. Nici unul dintre voi nu are valoare de unul singur; ci numai împreuna. Daca eu nu v-as sustine, nici unul dintre voi nu ar putea spune nimic!
Cati dintre noi nu avem aceeasi judecata, privind lucrurile numai din perspectiva noastra? Suntem creati pentru a fi folositi de Dumnezeu si numai pentru slava Lui. Avem semnificatie si valoare, numai cand lucram împreuna. De aceea opriti vorbaria si argumentarile fara sens, cantati si lucrati în armonie, pentru slava lui Dumnezeu!

(Turcoman Andrei)
Bafta tuturor maine la scenete, sa aduceti un mesaj frumos, si sa nu uitati sa munciti in echipa !