Aproape de sfarsit.

Intr-o zi, nefericita, toate incercarile care Bunul Dumnezeu mi le-a pus in cale, m-au dus la capatul puterilor, cazând in genunchi in propria mea camera, aveam atatea ginduri, care imi spuneau "intoarce-te" la vechiul tau trecut, dar stiam ca am gresit, eram constient, doar ca nimeni nu m-a inteles in aceea zi, totul era pe dos, am fost asa nefericit in aceea zi, seara s-a lasat, si tot aceiasi stare am avut, si cu tot aceiasi stare m-am pus sa dorm, dar am avut un vis ciudat, se facea ca eram intr-o camera, era camera mea, eram intins pe un pat, eram intins pe patul din camera mea, parca dormeam, dar simteam un sentiment ciudat, de parca era mai mult decit un somn de noapte sau de zi, in celelalte camere era mama, tata, sora si fratele meu, m-am ridicat din pat, dar am observat ca tot eram acolo, doar duhul meu s-a ridicat, iar corpul a ramas neclintit, am plecat cu pasi marunti prin casa in "recunoastere",in urmatoarea incapere, dar tocmai usa de la iesire se auzise si fratii mei plecase catre scoala, fara sa le vad fatza, simteam ca nu imi aduc aminte cum aratau, stiam doar ca am un frate si o sora, eu inca dormeam, mama a intrat in camera zbierind, si spunind "Trezeste-te odata, trebuie sa pleci la scoala ! ", ea nu stia ca nu o mai pot auzi, o vedeam doar cum cugeta, cum plangea, pe buzele ei vedeam cum imi striga numele, ma strangea tare de mana, tata a intrat in camera, nestiind ce se intampla, cind si-a dat seama ca eu am plecat, incerca sa se mentina in picioare, dar lacrimile scapa singure din ochii lui. Cu mana dreapta incearca sa sune la Urgenta, si cu stanga imi mangaie spatele. Mama se invinovateste, regreta ca mi-a spus "nu"odata, ca m-a certat sau ca m-a pedepsit. Tata se simte vinovat pentru ca nu a fost acolo cand i-am cerut ajutorul, pentru ca era la munca sau departe de casa. Pana in ziua aceea credeam ca nimanui nu-i pasa de mine, credeam pana si pentru un mic indemn ca mama ma uraste, pentru ca mereu imi spunea diferenta dintre bine si rau, eram asa suparat ca tot imi repeta, incit ajungeam sa cred ca aceste lucruri le face din adins, doar ca sa ma enerveze. Fratii mei ajung acasa, Mama le explica ca eu am plecat, pentru totdeauna, Sora mea cea mica a uitat de cate ori am tipat la ea, de cate ori i-am spus ca o urasc. Pentru ea, eram eroul ei, fratele care orice surioara si l-ar dori. Acum si ea incepe sa se invinovateasca. "De ce nu am putut sa fac ce mi-a zis el?", "De ce i-am luat lucrurile fara sa ii cer voie?"..."E doar vina mea". Fratele meu ajunge acasa, baiatul care niciodata nu plange. Acum e in camera lui, suparat pe el, se gandeste ca el e vinovatul. A trecut mai mult de o luna. Usa camerei mele a fost inchisa tot acest timp. Acum totul e diferit. Fratele meu isi controleaza cu greu furia si surioara mea plange in fiecare zi, asteptand sa ma intorc. Tatal meu are depresii, mama mea nu a dormit nici macar o noapte de cand am plecat, inca crede ca e vina ei. A plans in fiecare seara si s-a rugat sa ma intorc. In sfarsit, mama mea decide sa faca curat in camera mea. Dar nu e in stare. S-a inchis doua zile acolo, incercand sa imi stranga hainele si lucrurile mele. Nu poate sa imi spuna adio, cel putin nu acum. E inmormantarea mea. Toata lumea vine. Nimeni nu stie ce sa zica. Baiatul frumos cu zambetul minunat a plecat, se afla in alt loc acum. Toti plang, suspina si respira adanc. Toti imi simt lipsa. Toti vor sa ma intorc inapoi. M-a uit in jur, si vad atatea persoane care ma pling, si eu care credeam ca nimanui nu-i pasa de mine, ma gandesc mereu, desi multi nu-mi demonstreaza, stiu ca imi poarta de grija, ma intreaba mereu "cind sunt deprimat" de sanatate, de probleme, iar eu cu acelasi dispret, raspund, ce-ti pasa tie?, deodata, auzeam niste vocii, soptind, acele vocii au ajuns din ce in ce mai tari, incepeam sa le aud clar, si pentru prima data aud numele Domnului Isus Hristos,in suspinele familiei mele, iar El imi sopteste, e timpul sa te intorci. ei au nevoie de tine, pretuieste-i, sa sa nu uiti niciodata ca vei avea mereu langa tine persoane care vor tine la tine, persoane care le va pasa in fiecare secunda de tine, si niciodata nu ti-ar vrea raul, si eu am nevoie de tine acum mai mult ca oricind, sa duci Cuvintul meu, la cei ce nu cunosc cuvintul Meu, traieste dupa voia Mea, spune El, apoi m-am trezit din acel vis, insfarsit stiam, planul Lui, stiam ca Salvatorul meu, exista, si ca mi-a dat inca o sansa, inca o sansa in care pot arata ca sunt un copil a lui Dumnezeu, aceea zi a fost o zi altfel, o zi in care am pretuit orice secunda, si orice persoana, de atunci El ma cercetat, si in fiecare zi ii multumesc pentru toate incercarile care mi le pune in fatza pentru a imi intarii credinta, si pentru binecuvintarile care El mi le da, desi nu le merit, toata Slava si Gloria sa fie A Lui, Amin.